Luca 4,1-13
În acel timp, Isus,
plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duh în pustiu 2 timp de patruzeci de zile, fiind
ispitit de diavol. Nu a mâncat în zilele acelea şi, când ele s-au sfârşit, i-a
fost foame. 3 Atunci diavolul i-a zis: „Dacă eşti
Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine”. 4 Însă Isus i-a răspuns: „Este scris:
«Nu numai cu pâine va trăi omul»”. 5 Ducându-l mai sus, i-a arătat într-o
clipă toate împărăţiile lumii 6 şi diavolul i-a spus: „Îţi voi da
toată autoritatea şi gloria lor, pentru că mie mi-a fost dată şi o dau cui
vreau. 7 Deci, dacă tu mă vei adora, a ta va fi
toată”. 8 Răspunzând, Isus i-a spus: „Este
scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji»”. 9 L-a dus apoi în Ierusalim şi l-a
aşezat pe coama templului şi i-a spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te
jos de aici, 10 căci este scris: «Le va porunci
îngerilor săi în privinţa ta ca să te păzească» 11 şi: «Te vor ţine pe mâini ca nu cumva
să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră»”.12 Însă Isus, răspunzându-i, i-a zis: „S-a
spus: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău!»” 13 Şi, după ce a terminat toată
ispitirea, diavolul s-a îndepărtat de la el pentru un anumit timp.
Ispitirea lui Isus
în pustiu este răspunsul la o problemă ce fiecăruia dintre noi ne dă bătăi de
cap: atâta timp cât facem răul se pare că totul „merge bine”, răul ne
„reuşeşte” bine. Însă binele este atât de greu să îl realizăm, iar uneori, binele
pe care vrem să îl facem ne iese „rău”. Cum aşa?
Isus a făcut o
alegere! A ales să se ofere pe sine pentru a ne mântui. Atunci când faci o
alegere bună încep dificultăţile, chiar şi ispitele. Dacă în schimb nu alegi să
te porneşti la un drum nu întâmpini dificultăţi, dar nici nu ajungi undeva! Dificultăţile
pe care le întâmpini pot fi semnele că eşti pe drumul cel bun!
La începutul
misiunii lui Isus Duhul îl duce în pustiu, nu îl cruță. Pustiul este locul
privilegiat al întâlnirii cu Dumnezeu, loc care te constrânge să faci un drum,
să cauţi o oază, apă, oameni… Dacă te opreşti, mori! Pustiul este loc de
încercare, deoarece drumul este viaţă, iar viaţa este plină de greutăţi: dubii,
incertitudini, singurătate etc.
Atunci când faci o
alegere bună, prima ispită este aceea de a avea dubii că vei reuşi. Vrei să
renunţi. Este un semn bun: înseamnă că mergi în direcţia bună, construieşti
ceva nou. Ispita nu este păcat! Ea scoate din tine părţile cele mai bune. Este
ca antrenamentul sportivilor: te face mai puternic, mai pregătit. Dacă lupţi cu
ispita, cu răul, înseamnă că nu ai cedat în faţa lui, că eşti „viu”!
Gândeşte-te la
toate aceste lucruri pe parcursul Postului Mare pentru a deveni victorios în
faţa celui care te ispiteşte permanent!
Mă rog!
Doamne, îți mulțumesc pentru că îmi oferi și astăzi ocazia de a face
binele! Ajută-mă ca în drumul pe care l-am început în acest timp sfânt să fac față
ispitelor și cu ajutorul harului Tău să le biruiesc. Amin.
De la tânăr la tânăr
De
multe ori în viață, se întâmplă să nu știm ce să alegem: ispitele sunt la orice
pas, iar dacă nu avem o credință tare putem cădea adesea în păcat. Pentru mine, Acțiunea
Catolică este un loc care m-a ajutat, fie că eram la cămin, printre colegii de
cameră, fie că eram la serviciu, fie că eram în grupurile de prieteni, să aleg
ceea ce este bine și, mai ales, să depășesc acel moment în care auzeam în gândul
meu „Să nu spui asta, ceilalți vor râde de tine!”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu