Duminica a III-a: O credință doar a „frunzelor”?

Luca 13,1-9
În acel timp, au venit la Isus unii care i-au povestit despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu cel al jertfelor lor. El, răspunzând, le-a zis: "Vi se pare că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au suferit aceasta? Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel. Sau vi se pare că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloe şi i-a ucis erau mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel". Apoi le-a spus această parabolă: "Un om a plantat un smochin în via sa şi a venit să caute fructe în el, dar nu a găsit şi i-a spus viticultorului: «Iată, sunt trei ani de când vin să caut fructe în smochinul acesta, dar nu găsesc. Taie-l! De ce să mai secătuiască pământul?» Acesta, răspunzând, i-a zis: «Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta pentru ca să-l sap de jur împrejur şi să-i pun gunoi la rădăcină! Poate va face fructe la anul. Dacă nu, îl vei tăia»".

Meditez!
În mentalitatea iudaică, smochinul era asociat cu prosperitatea. Smochinul este primul pom amintit in Biblie, cu ocazia căderii primilor noștri părinți (haina cusută din frunze de smochin, Gen 3,7). Smochinul are o calitate unică, rodind aproape zece luni într-un an. El face parte dintre pomii reflorescenţi, dând rod de doua ori pe an (primăvara şi la sfârșitul verii) şi pe o perioadă ce poate ajunge la 80 de ani. Smochinul mai are o particularitate: mai întâi apar fructele, (sub formă de muguri) și abia apoi frunzele, iar ele se dezvoltă împreună! De la distanță, un smochin bogat în frunze promite și un rod la fel de bogat! Tocmai aici era problema: lipsa roadelor.

Mântuitorul se afla la sfârșitul celor 3 ani ai săi de activitate publică. Se apropia momentul pentru care a lăsat în urmă slava cerească și s-a întrupat ca om, momentul care avea să aducă izbăvirea într-o lume coruptă de păcat. Din nefericire, chiar poporul ales al lui Dumnezeu se afla într-o stare jalnică din punct de vedere spiritual. Cât de departe ajunsese corupția poporului ales. Însuși templul lui Dumnezeu era pângărit de lăcomie, răutate și păcat!

Isus se manifestă cu toată vehemența împotriva celor care se complăceau în acea situație. Marea greșeală în care a căzut poporul evreu a fost aceea ca s-a mulțumit doar cu „o religie a frunzelor”, fără să aducă rodul așteptat de Dumnezeu, şi anume acela de a fi lumina neamurilor. Evreii s-au ascuns în dosul „frunzelor” religiei lor: templul cu ceremoniile lui, Torra, zeciuiala, descendenţa din Abraham, pierzând din vedere faptul că pe Dumnezeu îl interesa în primul rând pocăința şi credinţa în fapte, şi abia apoi toate celelalte lucruri ale legii mozaice.

Cum arată credinţa mea? Nu sunt şi eu tentat de această credinţă a „frunzelor”? În afară de participarea regulată la celebrările liturgice, cum mai concretizez eu faptul că sunt creştin? Ce roade aduc eu?

Mă rog!
Doamne, îți mulțumesc pentru binele pe care îl faci zi de zi pentru mine. Și chiar dacă eu nu aduc roade în această lume, tu nu mă uiți. Ajută-mă să fiu un instrument al iubirii, al bunătății și al iertării în aceste timpuri zbuciumate. Amin.

De la tânăr la tânăr
Auzim în zilele noastre întrebări cum ar fi: oare cu ce a greșit acel om că suferă așa de mult, sau ce păcat grav a făcut acea familie de are numai necazuri și de ce acest om care este atât de rău parcă are numai bucurii? Cândva, și eu aveam această gândire. Vă mărturisesc că Acțiunea Catolică a fost o creștere în viața mea de zi cu zi. Oriunde auzeam acestea, Dumnezeu îmi dădea curajul să nu îi judec, ci să mă rog pentru ei. Dumnezeu este milostiv cu noi, indiferent de cât de mult am greșit.