Duminica a II-a: Schimbările din viața noastră

Luca 9,28b-36

„În acel timp, Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan și pe Iacob și s-a urcat pe munte ca să se roage. Și, în timp ce se ruga, înfățișarea feței lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare. Și iată, doi bărbați vorbeau cu el: aceștia erau Moise și Ilie care, apărând în glorie, vorbeau despre plecarea lui care avea să se împlinească în Ierusalim. Petru și cei care se aflau cu El erau toropiți de somn; când s-au trezit, au văzut gloria lui și pe cei doi bărbați cu care stătea de vorbă. Când aceștia s-au îndepărtat, Petru i-a spus lui Isus: „Învățătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise și una pentru Ilie”, neștiind, de fapt, ce zice. Pe când spunea acestea, a apărut un nor și i-a învăluit în umbră, iar ei s-au înspăimântat când au intrat în nor. Atunci s-a auzit o voce din nor spunând: „Acesta este Fiul meu cel ales; ascultați de el!” Îndată ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tăcut și nu au spus nimănui în zilele acelea ce au văzut”.

Meditez!

Duminica trecută am început itinerariul nostru spre Paști cu episodul ispitirilor lui Isus, un episod în care am putut vedea ce înseamnă să reziști ispitelor și cum poți să te transformi într-o persoană mai puternică. Astfel, mesajul pe care l-am primit din partea lui Isus este că, prin intermediul ispitelor, a dificultăților, putem deveni mai puternici în drumul nostru spre Dumnezeu. Astăzi vedem cum Isus, pe acest drum, nu este singur, este împreună cu apostolii.

Atât duminica aceasta, cât și duminicile viitoare, îl vom vedea pe Isus cum îi însoțește pe apostoli pe acest drum. Isus îi ia pe aceștia, îi duce pe munte și își schimbă înfățișarea înaintea lor. Prin intermediul evenimentului Schimbării la față, cu această voce care se aude din cer: „Acesta este Fiul meu cel ales; ascultați de el!”, cu această manifestare extraordinară, Isus se revelează celor trei apostoli Petru, Iacob și Ioan. Acest episod putem să-l privim și să-l înțelegem doar în cheia pascală. Isus se urcă pe munte, așa cum o va face și în Vinerea Mare, atunci când merge pentru a se ruga și pentru a se oferi total. În Vinerea Mare chipul lui Cristos se transformă, dar în acest caz este vorba de durere, de suferință. În acest eveniment de pe muntele Tabor, Isus se transfigurează în lumină, în glorie, iar îmbrăcămintea lui devine albă, strălucitoare.

De remarcat este faptul că evanghelistul Luca exprimă în cuvinte simple, comune, ceea ce este aproape inexplicabil. Privind atent aceste evenimente, îl vedem pe Isus care dorește să ne unească cu sine, să ne poarte alături de El în aceste experiențe ale schimbării. Descoperim cum Isus dorește să îi aibă aproape pe cei dragi lui. Acum îi ia cu sine pe apostolii: Petru, Iacob și Ioan, iar în Vinerea Mare urcă muntele răstignirii alături de mama sa, Maria, de Ioan, de femeile sfinte. Privindu-i pe aceștia, vede în ei întreaga umanitate. Când îi spune mamei sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău!” și lui Ioan : „Iat-o pe mama ta!” această unire dintre aceste puține persoane, reprezintă, de fapt, întreaga umanitate.

Muntele Tabor evocă momentul în care Isus, marele Învățător, ne descoperă adevărata Sa identitate de Fiu al lui Dumnezeu. Taborul ne revelează nemărginita glorie a lui Dumnezeu, frumusețea sa de nedescris. Ceea ce se întâmplă pe Tabor este doar o pregustare a Paradisului. De această frumusețe rămâne impresionat chiar și Petru care își dorește să rămână acolo. Însă, atât acum pe Tabor, cât și în Vinerea Mare nu se urcă pe munte pentru a rămâne acolo, ci o face pentru a coborî. Pe acest munte, pe care se urcă, nu se rămâne, pentru că nu este condiția noastră obișnuită, aceea de a rămâne în glorie, așa cum ne spune însuși Isus,. Această urcare este diferită de cea din Vinerea Mare, când Isus urcă și rămâne răstignit pe cruce, însă doar pentru puțin timp, deoarece coboară în mormânt, ca apoi să se poată urca, din nou, ca Înviat la Cer.

Această experiență mare pe care apostolii o fac cu Isus, schimbat la față este una aparte. Evanghelistul Luca ne spune: „Petru și cei care se aflau cu el erau toropiți de somn; când s-au trezit, au văzut gloria lui și pe cei doi bărbați care stăteau de vorbă cu el”. Acesta vrea să ne transmită faptul că pentru a-L putea întâlni pe Dumnezeu, pentru a putea simți prezența Sa, omul trebuie să se trezească. Este nevoit să facă un salt, este nevoit să treacă dincolo de ceea ce vede, trebuie să treacă dincolo de nevoile sale, dincolo de ceea ce simte, dincolo de ceea ce percepe. În Vinerea Mare Isus le cere apostolilor în grădina Ghetsemani: „Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită!”. Le cere apostolilor să se roage împreună cu El, să vegheze împreună cu El.

Deși Isus i-a chemat la o experiență profundă cu sine când s-a ridicat de la rugăciune și a venit la discipoli, i-a găsit dormind și le-a zis: „De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă ca să nu intrați în ispită!”. În evenimentul de pe muntele Tabor Isus ne spune cine este. De ce? Pentru că apostolii aveau nevoie să fie întăriți pe drumul lor spre muntele Calvar iar mai apoi spre ziua Învierii. Acest lucru îl descoperim în textele paralele, căci: „Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: „Să nu spuneți nimănui ceea ce ați văzut, până când Fiul Omului nu va fi înviat din morți”(Mt 17,9).

Așadar, apostolii aveau nevoie să fie întăriți în credință, nu aveau nevoie de dovezi, pentru ca acestea nu ar fi fost suficiente, ci aveau nevoie să meargă împreună cu Isus pentru a-L cunoaște. Petru i-a spus lui Isus: „Tu ești Mesia!”, „ Tu ești Cristos!” dar, din păcate, știm cum au continuat apostolii acest drum. Această mărturie nu a fost suficientă pentru ca Petru să nu-l renege și ceilalți apostolii să nu decadă și chiar să-l lase singur pe Calvar. Isus, întărindu-i pe cei trei apostoli în acel moment particular,, a făcut-o cu un scop: chiar dacă apostolii îl vor vedea schimbat pe Golgota, ei să-și amintească de adevărata Lui schimbare de pe muntele Tabor. Nu a voit ca apostolii să uite cum L-au văzut în glorie. Schimbat în durere, în glorie și în iubire, dar într-o iubire care se dăruiește, transformat în gloria Învierii, care duce la îndeplinire această a doua coborâre de pe munte, Isus ne-a adus tuturor mântuirea.

Care este raportul nostru cu această lumină, cu Cristos? Cum facem ca această lumină să lumineze în viața noastră? Cum luminăm noi viața celor de lângă noi? Dragi tineri, să nu uităm că lui Isus i s-a schimbat înfățișarea în timp ce se ruga. Rugați-vă mereu și fără încetare, pentru că rugăciunea realizează în noi o adevărată schimbare la față a vieții noastre. Este necesar ca fiecare tânăr în programul său zilnic să-și fixeze un timp precis în care să se dedice rugăciunii, în cazul în care dorește cu adevărat să fie un tânăr dedicat acțiunii.

Deoarece a fi tineri ai acțiunii este cu totul diferit de a fi un simplu activist, căci acestora din urmă li se cere o acțiune oarecare, însă creștinilor li se cere o activitate care să aibă în vedere relația cu Dumnezeu.

Mă rog!

Te rog, Doamne, să mă ajuți să țin piept nedreptăților care îmi vin în cale. Ajută-mă să le răspund cu bine și să îmi dai putere să mă rog pentru ei. Amin.

De la tânăr la tânăr

De câte ori nu mi s-a întâmplat să fiu neîndreptățită sau să trebuiască să fac un lucru pe care nu mă simțeam pregătită să-l fac, dar încercam și îmi ieșea bine! Citirea lecturii, pregătirea unui moment și multe alte activități m-au determinat să devin astăzi mai responsabilă și să preiau inițiativa.