Duminica Floriilor: Iubirea care nu obosește

Liturgia Cuvântului de astăzi ne prezintă istoria Pătimirii lui Isus după sfântul Luca.

Fiecare evanghelist ne arată o imagine diferită a lui Isus. Este aceeași realitate, dar fiecare subliniază un punct de vedere, o imagine a lui Isus, deoarece fiecare prezintă experiența sa, cine era Isus pentru ei.

Pentru Marcu, Isus este cel abandonat. Toți l-au abandonat; apostolii dorm, Petru îl neagă, Iuda îl trădează. Toți fug (Mc 14,50), un tânăr lăsând pânza a fugit gol, îndepărtându-se de Isus (Mc 14,52). Toți cei apropiați care i-au promis că nu-l vor abandona, că vor fi mereu cu El, că poate conta pe ei,acum s-au îndepărtat cu toții.

Evanghelistul Matei are în parte aceeași abordare ca și Marcu, însă pune o întrebare grea: cine este vinovat de moartea lui Isus? Pentru Matei toți contribuie în modul lor la moartea lui Isus. Toți sunt responsabili și au partea lor de vină. Iuda care a fost un instrument în mâna mai marilor preoți. Pentru care plin de entuziasm spunea „Chiar dacă ar trebui să mor pentru tine, nu te voi renega”(Mt 26,35), însă după acest angajament îl reneagă pe prietenul și maestrul său de trei ori. Responsabili de moartea sa sunt și Pilat și mulțimea, preoții și bătrânii poporului.

Pentru evanghelistul Ioan, Isus este omul care merge conștient și de bunăvoie să-și împlinească destinul: „Îmi dau viața ca s-o iau din nou, nimeni nu o ia de la mine”(In 10,17-18). Chiar dacă este condamnat, în realitate El este adevăratul rege și-i demască pe falșii regi ai acestei lumi, care vor să domine lumea.Adevărata regalitate nu are legătură cu ceea ce faci sau cu ceea ce ai; adevărata regalitate este legată de ceea ce ești. Regi sunt toți cei care luptă pentru adevăr și care au curajul să se grupeze și să se așeze în prima linie. Regalitate înseamnă să lupți pentru ceea ce crezi și să rămâi fidel crezului tău.

Evanghelistul Luca în schimb îl prezintă pe Isus ca cel care îi iartă pe toți. Evanghelistul Luca prezintă într-o lumină pozitivă personajele, le îmbunează: ucenicii i-au rămas fideli în diferitele încercări: „Voi sunteți cei care ați rămas cu mine în încercările mele ”(Lc 22,28), în Ghetsemani au adormit o dată și nu de trei ori și este un somn de tristețe (cf. Lc 22,39-46), dușmanii nu prezintă martori mincinoși ca în celelalte evanghelii(Lc 22,66-70; Mt 26,60-62), Pilat a încercat de trei ori să-l elibereze pentru că era nevinovat (Lc 23, 13-25), poporul este îndurerat pentru ceea ce se întâmplă (Lc 23,27) și chiar unul dintre cei doi tâlhari e bun (Lc 23,39-43).

În evanghelia lui Luca, Isus se preocupă de toți: vindecă urechea slujitorului în timpul arestării (Lc22,50-51), se preocupă de soarta femeilor în timp ce urcă pe Calvar (Lc23,28-31), îi iartă pe cei care îl răstignesc (Lc 23,34) și promite Paradisul tâlharului căit (Lc 23,43). Isus este cel care îi iartă pe toți. Iertarea este unul din cele mai mari daruri pe care le primim din partea lui Cristos pe Calvar.

Câte daruri nu ne oferă nouă Dumnezeu? V-ați întrebat vreodată de ce Dumnezeu dăruiește atât de mult? V-ați întrebat vreodată de ce Dumnezeu ne iartă mereu? Darurile lui Dumnezeu aruncă o lumină asupra inimii lui Dumnezeu. Dacă privim în viața noastră la câte daruri ne-a oferit Dumnezeu ne dăm seama ce inimă are Dumnezeu. Atunci când privim toate darurile acestea ne întrebăm: ai făcut toate acestea pentru mine Doamne?

Spuneam că iertarea este unul din cele mai mari daruri. Sfântul părinte Papa Francisc spunea: „Iertarea lui Dumnezeu este ca o mângâiere, ca o îmbrățișare. Când Dumnezeu ne iartă, ne iartă cu o îmbrățișareˮ. Fiecare tânăr trebuie să experimenteze această îmbrățișare a lui Dumnezeu în acest An Jubiliar al Milostivirii. În mesajul pentru Ziua Mondială a Tinerilor de anul acesta, sfântul părinte Papa Francisc ne amintește referitor la episodul din fragmentul patimii de astăzi: „Crucea este semnul cel mai elocvent al milostivirii lui Dumnezeu! Ea ne atestă că măsura iubirii lui Dumnezeu față de omenire este de a iubi fără măsură! În cruce putem atinge milostivirea lui Dumnezeu și ne putem lăsa atinși de însăși milostivirea sa! Aici aș vrea să amintesc episodul celor doi răufăcători răstigniți alături de Isus: unul dintre ei este îngâmfat, nu se recunoaște păcătos, îl batjocorește pe Domnul. În schimb celălalt recunoaște că a greșit, se adresează Domnului și îi spune: „Isuse, amintește-ți de mine când vei intra în împărăția ta!”. Isus îl privește cu milostivire infinită și îi răspunde: „Astăzi vei fi cu mine în paradis” (cf. Lc 23,32.29-43). Cu care dintre cei doi ne identificăm? Cu acela care este îngâmfat și nu recunoaște propriile greșeli? Sau cu celălalt, care recunoaște că are nevoie de milostivirea divină și o imploră cu toată inima? În Domnul, care și-a dat viața pentru noi pe cruce, vom găsi mereu iubirea necondiționată care recunoaște viața noastră ca un bine și ne dă mereu posibilitatea de a reîncepeˮ.

Și adaugă sfântul părinte Papa Francisc: „Preaiubiți tineri, Isus milostiv, are încredere în voi și contează pe voi! Are atâtea lucruri importante de spus fiecăruia și fiecăreia dintre voi… Nu vă fie frică să vă îndreptați spre ochii săi plini de iubire infinită față de voi și lăsați ca să ajungă la voi privirea sa milostivă, gata să ierte orice păcat al vostru, o privire capabilă să schimbe viața voastră și să vindece rănile sufletelor voastre, o privire care satură setea profundă care locuiește în inimile voastre tinere: sete de iubire, de pace, de bucurie și de fericire adevărată. Veniți la El și nu vă fie frică! Veniți pentru a-i spune din adâncul inimilor voastre: „Isuse, mă încred în tine!”. Lăsați-vă atinși de milostivirea sa fără limite pentru a deveni la rândul vostru apostoli ai milostivirii prin fapte, cuvinte și rugăciune, în lumea noastră rănită de egoism, de ură și de atâta disperareˮ.

Dragi tineri, ultima recomandare pe care Cristos o face apostolilor înainte de a se oferi pe cruce este: „rugați-vă ca să nu intrați în ispită!”(Lc 22,46). Rugăciunea este secretul luptei împotriva oricărei ispite. Rugăciunea este adevăratul secret pentru a trăi și a reînnoi în noi pătimirile lui Cristos. Rugăciunea este arma silențioasă, dar puternică pe care unii astăzi o consideră inutilă, dar care, la sfârșitul vieții, dacă ne vom ruga și vom crede, ne va face mult bine: „Isuse, amintește-ți de mine când vei veni în împărăția ta!” (Lc 23,42).

Mă rog!

Doamne, adevărata tărie pentru a depãşi problemele vieţii o găsim în fiecare împreunare a mâinilor şi înălţare a gândului spre Tine, deoarece speranţa găsirii căii spre izbândă numai Tu o poţi imprima în inima noastrã. Fii alături de noi în momentele de încercare şi întinde-ţi mâna spre a ne călăuzi în lupta contra răului. Amin.

De la tânăr la tânăr

Este un timp al mărturisirii, iertării şi regăsirii de sine, de regăsire a lui Dumnezeu în inimile noastre. Fiecare întâlnire în cadrul sectorului tineri avea loc înainte sau după un moment ce prezenta o oarecare importanţă. Dar simţeam în fiecare seară de rugăciune sau meditaţie în capelã că Dumnezeu avea grijă să mă liniştească şi să mă mângâie blând pentru a mă face conştient că El are un plan şi că în final toate vor aduce pe chip şi în suflet un zâmbet.