Sărbătoarea Sfântului Iosif: misiunea care învinge frica

Matei 1,16.18-21.24a

Iacob i-a dat naştere lui Iosif, soţul Mariei, din care s-a născut Isus, cel care se numeşte Cristos. Naşterea lui Isus Cristos însă a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”. Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului.

Meditez!

Condiţia noastră se aseamănă atât de mult cu situaţia sfântului Iosif! El era de viţă regală, era din neamul lui David, şi cu toate acestea trebuia să îşi câştige existenţa muncind din greu ca tâmplar. Faptul că era „fiul lui David”, din seminţia regelui, nu îi garanta niciun privilegiu, nu îl scutea de efortul pentru a asigura bunul mers al familiei sale. În ciuda condiţiei sale umile intră în „familia” lui Dumnezeu fiind ales să aibă grijă de Fecioara Maria şi de Isus.

Dubiile şi împotrivirile sale sunt de înţeles! Este situaţia omului căruia îi este greu să se deschidă la ceva mai mare decât el, chiar dacă pentru aceasta a fost creat. Este condiţia noastră: deşi viaţa noastră este atât de simplă, totuşi suntem fiii lui Dumnezeu, suntem chemaţi să îl primim pe Cristos în viaţa noastră fără să ne fie teamă. „Mi-a fost frică” sunt primele cuvinte pe care omul le adresează lui Dumnezeu în Cartea Genezei. „Nu te teme” sunt primele cuvinte pe care Dumnezeu le adresează omului atunci când se revelează. La fel îi spune îngerul şi lui Iosif. Frica este începutul oricărei fugi (de iubire, de implicare, de responsabilitate etc.) şi de aceea pune piedici credinţei. Oricine este stăpânit de frică nu poate să îşi trăiască credinţa cu adevărat. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu doreşte să ne elibereze de frică şi să ne conştientizeze că suntem chemaţi la libertatea fiilor lui Dumnezeu. În momentul în care Iosif trece dincolo de teamă şi dubiu se deschide un orizont minunat: devine „partenerul” lui Dumnezeu, are misiunea de a da un nume Fiului lui Dumnezeu, îi este încredinţat copilul care va transforma destinul omenirii. Nu întâmplător Papa Francisc în Mesajul pentru Ziua Mondială a Tineretului de anul acesta se adresează astfel tinerilor: „Și tu, dragă tinere, dragă tânără, ai simțit vreodată așezându-se asupra ta această privire de iubire infinită, care dincolo de toate păcatele, limitele, eșecurile tale, continuă să aibă încredere în tine și să privească existența ta cu speranță? Ești conștient de valoarea pe care o ai în fața unui Dumnezeu care din iubire ți-a dat totul?”.

Iosif îşi îndeplineşte cu sârguinţă această nobilă misiune de a-l educa pe Isus şi de a avea grijă de Fecioara Maria. În felul acesta este un model pentru fiecare dintre noi. Să încercăm să îl imităm, să invocăm protecţia sa pentru întreaga Biserică şi pentru Acţiunea Catolică!

Mă rog!

Doamne, mă minunez de fiecare dată când observ câte lucruri minunate faci prin persoane simple, tăcute, ascunse. Ajută-mă să învăţ de la sfântul Iosif să înving orice frică şi astfel să nu fug niciodată de Tine şi nici din faţa responsabilităţilor mele. Amin.

De la tânăr la tânăr

Nu am scăpat nici eu de acele situaţii în care am simţit teamă în faţa unor decizii importante sau a unor momente semnificative din viaţa mea. De fiecare dată m-am gândit că aşa sunt eu, că aşa este normal. Acum îmi dau seamă că Dumnezeu vrea să mă elibereze de o astfel de frică ce poate să devină începutul unui drum înapoi. Domnul vrea ca eu să merg înainte! Poate chiar şi în ceea ce facem noi în Acţiunea Catolică renunţăm atât de uşor de a merge înainte!