Învierea Domnului: Strălucirea unei noi aurore

Ioan 20,1-9

În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. Atunci, a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le-a spus: "L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus". Au ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la mormânt. Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat. Atunci a venit şi Simon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate, dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. Atunci a intrat şi celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut; pentru că încă nu cunoşteau Scriptura: că el trebuia să învie din morţi.

Meditez!

Era totul pregătit pentru îmbălsămarea lui Isus. Femeile găsesc forţa de a îndeplini ultimul ritual şi de a încheia acest capitol din viaţa lor şi din viaţa ucenicilor. Nu şi-au putut imagina niciodată că Învăţătorul lor va avea un astfel de sfârşit şi că speranţele lor se vor nărui atât de dramatic. Piatra rostogolită peste mormânt era semnul pietrei care acoperea sufletul şi speranţa lor. Dar filmul fără niciun fel de happy-end nu se sfârşeşte aici. Lipseşte chiar şi trupul lui Isus: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus”.

Nici răutatea, nici trădarea, nici securitatea maximă şi nici piatra din faţa mormântului nu-l pot învinge pe Cel Viu, care se arată triumfător femeilor şi ucenicilor. Răul, păcatul, întunericul, moartea nu au ultimul cuvânt. Cristos, Domnul vieţii, este viu! A înviat! Cristos a înviat!

Lumea are nevoie mai ales de glasul tinerilor care să strige: Cristos e viu! Trăieşte în mijlocul nostru! Vrea să ne dăruiască plinătatea vieţii! Să strige cu toată credinţa şi să alerge la Dumnezeu, încrezători în milostivirea sa! Papa Francisc îi îndeamnă pe tineri să fie încrezători în această milostivire: „Noi îl căutăm, dar El ne anticipă mereu, ne caută din totdeauna, și ne găsește cel dintâi. Probabil vreunul dintre voi are o povară în inima sa și se gândește: Am făcut asta, am făcut aia… Nu vă temeți! El vă așteaptă! El este tată: ne așteaptă mereu!.”

Cristos cel Înviat îţi cere azi să te laşi umplut de această speranţă care oferă bucuria vieţii şi să proclami, mai ales prin viaţa ta, că Isus Cristos este viu şi este Domnul vieţii!

Mă rog!

Dumnezeule tu ai vrut ca fiul Tau să sufere și să învie pentru a ne mântui. Ajuta-ne să vedem milostivirea ta și dă-ne curajul de a duce vestea învierii în orice loc și în orice timp. Cristos a înviat!

De la tânăr la tânăr

Îmi aduc aminte că atunci când am intrat în Acțiunea Catolică îmi era într-un fel frică... de responsabilitate, de a vorbi în fața unei mulțimi: fie că era vorba de citit lecturile în biserică, fie că era vorba de a realiza o prezentare în fața unui grup. Acum îmi dau seama că fiecare an pe care l-am avut în AC a fost o creștere pentru mine în viața de zi cu zi reușind să trec peste aceste temeri.